Bun venit pe Forumul Andrei

Daca vezi aceasta pagina inseamna ca nu ai cont sau nu esti logat.
Daca doresti doar sa vizualizezi forumul poti apasa pe "x-ul" din dreapta si acesta imagine nu va mai fi afisata.

Pentru o vizualizare cat mai buna a acestui forum recomandam
8
Va uram o zi buna in continuare si o navigare cat mai placuta pe acest forum !


   
AcasaSustineFAQInregistrareConectareCautareCalendar
Twitter



Sfintele Paști și Săptămâna luminată, culmea spiritualității ortodoxe

Navigare :: Divertisment :: Diverse :: Obiceiuri
AutorMesaj
 nick
avatar
Rang: Administrator


MesajSubiect: Sfintele Paști și Săptămâna luminată, culmea spiritualității ortodoxe Mier Apr 15, 2009 2:26 am  
Învierea Domnului (Anastasis tou Hristou, Ressurrectio Domini) reprezintă centrul de gravitație si axa lumii.Ea este baza pe care se sprijină întregul edificiu al religiei creștine, fundamentul credinței, al spiritualității noastre. Cuvântul “Paști”, “Pasca”, este de proveniență ebraică, însemnând trecere. La Paști, evreii își aminteau cu sărbătorire de trecerea prin Marea Roșie spre libertatea din pământul făgăduinței (Canaan). Noi creștinii, serbăm Paștile în amintirea răscumpărării neamului omenesc, prin Patimile, Moartea si Învierea lui Hristos, a Mielului nevinovat si preacurat, Care a luat păcatele lumii, în amintirea mântuirii noastre din robia diavolului si a păcatului.Paștile sunt cea mai veche sărbătoare creștină. Ele au început a fi serbate imediat după Învierea lui Hristos, fiind prăznuite de Apostoli, care au îndemnat pe credincioși să le serbeze si ei. “Drept aceea, să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutății si al vicleșugului, ci cu azimile curăției si ale adevărului” (I Corinteni, 5, 8), spunea Sfântul Apostol Pavel, adresându-se creștinilor din Corint. Praznicul Învierii întrece cu strălucirea solemnității serviciului său toate celelalte sărbători ale anului.
Penticostarul începe cu rânduiala de slujbă pentru ziua de Paști, cu Utrenia Paștilor, care e aceeași pentru fiecare zi a săptămânii luminate. Singura deosebire la Utrenia din Săptămâna luminată este că pentru fiecare zi doar laudele (hvalitele) sunt deosebite, restul fiind la fel.
Utreniei din ziua de Paști îi premerge o mică slujbă de Înviere care începe cu ocolirea bisericii si se face în totalitate în afara locașului de cult. Această slujbă premergătoare se face numai în ziua de Paști.
Cea de-a doua rânduială de slujbă din Penticostar, în Săptămâna luminată, si de altfel pentru tot restul Penticostarului este rânduiala Vecerniei. In săptămâna luminată, Vecernia se deosebește de la o zi la alta prin stihirile de la “Doamne strigat-am”, care sunt cele de sâmbătă seara de la cele opt glasuri, cu excepția glasului al șaptelea, pentru fiecare zi fiind rânduite stihirile unui glas, începând cu glasul al doilea, care e la Vecernia din ziua de Paști si la laudele de luni din Săptămâna luminată. Textele din Penticostar rânduite în vederea sfintelor slujbe de Paști si din toată Săptămâna luminată si sfintele slujbe realizate pe baza acestor texte sunt izbucniri si revărsări de bucurie, sunt bucuria în acțiune.
La Paști si în vremea Săptămânii luminate, la Utrenie, Sfânta noastră Biserică nu are nimic altceva de spus decât bucuria izvorâtă din mormântul dătător de viată al Mântuitorului celui ce a înviat. Bucuria aceasta o vestesc si o trăiesc credincioșii si la slujbele înmormântării, când se întâmplă ca o astfel de slujbă să se facă la Paști si în Săptămâna Paștilor, căci în această săptămână de se va întâmpla să se facă slujbă de înmormântare, în loc de oricare din cele patru slujbe de înmormântare - a mirenilor, a preoților si a diaconilor de mir, a pruncilor, sau a călugărilor - se face slujba înmormântării din Săptămâna luminată, care nu este altceva decât Utrenia din ziua de Paști. Tot Utrenia din ziua de Paști e si cadrul slujbei de sfințire a apei, când această slujbă se face în Săptămâna luminată. De observat că la Paști si în toată Săptămâna luminată, în cuprinsul slujbelor nu se pomenesc păcatele, nici nu se fac cereri de iertare, nici nu se citesc psalmi. Totul e o prăznuire în care apar doar două cereri, amândouă privind o si mai mare angajare în trăirea celor ce țin de sărbătorire. Astfel, când se înconjoară biserica înainte de începutul Utreniei din ziua de Paști se cântă, repetându-se stăruitor următoarele cuvinte în care e cuprinsă si o cerere.
“Învierea Ta Hristoase Dumnezeule,îngerii o laudă în ceruri, si pe noi, pe pământ, învrednicește-ne, cu inimă curată să Te mărim”.
A doua cerere din cuprinsul Utreniei de Paști privește Paștile din veșnicie si trăirea pascală cea mai presus de lume, căci zicem:
“O Paștile cele mari si preasfințite Hristoase! O, Înțelepciunea si Cuvântul lui Dumnezeu si Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtășim cu Tine mai adevărat, în ziua cea neînserată a împărăției Tale”.
Amândouă aceste cereri privesc progresul în trăirea evenimentelor de la Paști, ele fiind legate de sărbătoarea Sfintei Învieri.
 nick
avatar
Rang: Administrator


MesajSubiect: Re: Sfintele Paști și Săptămâna luminată, culmea spiritualității ortodoxe Mier Apr 15, 2009 2:28 am  
Știm că Paștile sunt mari si sfinte si sfințite si prea cinstite si mântuitoare si veșnice, si e firesc să ne întrebăm: Ce se prăznuiește în ziua de Paști sau la sărbătoarea Paștilor, ce trebuie să înțelegem prin cuvântul Paști? Un răspuns lămurit la această întrebare ni-l dă Sinaxarul din ziua de Paști, unde citim: “In Sfânta si Marea Duminică a Paștilor prăznuim Învierea cea dătătoare de viată a Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Numim sărbătoarea de azi Paști după cuvântul care în vechiul grai evreiesc însemnează trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus lumea dintru neființă întru ființă. Intru această zi smulgând Dumnezeu pe poporul Israelitean din mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea Roșie si tot în această zi, S-a pogorât din ceruri si S-a sălășluit în pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din fundul iadului, l-a suit la cer si l-a adus iarăși la vechea vrednicie a nemuririi... Drept aceea, bucurându-ne peste fire, prăznuim cu strălucire, Învierea, închipuind bucuria cu care s-a îmbogățit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu”.

La slujba de Paști în care e cuprins si Sinaxarul pomenit, cu privire la prăznuirea de Paști se spun următoarele: “Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului si începătura altei vieți veșnice”. Aceasta știind-o, nu rămânem numai la prăznuirea propriu zisă, ci adăugăm la ea si lauda din partea noastră, adusă Pricinuitorului: “...Si săltând lăudăm pe Pricinuitorul, pe Unul cel binecuvântat, Dumnezeul părinților si preaslăvit”.

Omorârea morții, sfărâmarea iadului si începătura altei vieți veșnice a realizat-o Mântuitorul prin Învierea Sa din morți. O mărturisim si aceasta tot la slujba de Paști, când vorbind cu Domnul cel ce a înviat, zicem:
“Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului si ai sfărâmat încuietorile cele veșnice, care țineau pe cei legați, Hristoase; si a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt “.

In aceeași ordine de idei vorbim cu Domnul Hristos si rostind sau cântând Condacul praznicului:
“De Te-ai si pogorât în mormânt, Cela ce ești fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit si ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor Mironosițe: Bucurați-vă! si Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce dai celor căzuți sculare”.

Si pentru că la Paști în mod principal avem în vedere Învierea lui Hristos, si pe Hristos cel înviat, stăruim în vestirea că:
“Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând si celor din mormânturi, viată dăruindu-le”.

Pe scurt, la Sfintele Paști, luarea aminte ne este la Învierea Domnului Hristos cel ce a înviat, iar prin Învierea Sa a nimicit moartea, a sfărâmat iadul si a pus temelia unei vieți noi, izvorâte din Învierea Sa.
 nick
avatar
Rang: Administrator


MesajSubiect: Re: Sfintele Paști și Săptămâna luminată, culmea spiritualității ortodoxe Mier Apr 15, 2009 2:31 am  
Asumându-si prin Întruparea Sa întreaga umanitate, Hristos a restaurat-o prin a Sa Moarte - Înviere. Învierii Lui îi premerg Răstignirea si Pătimirile, urmate de Moartea pe cruce, sfârșitul care era totodată un început. Hristos a primit “starea de ultimă desăvârșire ca om pentru a reveni la viata fără de sfârșit nu prin puterea omenească, ci prin tăria ce o avea sufletul Lui de la Dumnezeu, după ce-l pregătise pentru aceasta. Cu cât a primit această stare de pătimire mai de bună voie, cu atât se arăta mai în stare să o învingă în Sine si în cei ce vor face la fel din credința în El”. In lumina Învierii Patimile, Răstignirea si Moartea lui Iisus sunt si rămân cu valoarea de jertfă ispășitoare pentru mântuirea oamenilor. Aceasta o înțeleg, o cugetă si o trăiesc credincioșii mai cu seamă la Paști, când sunt chemați să cinstească nu numai Învierea Domnului ci si Pătimirile Lui care au dus la Înviere. In acest înțeles se spune la Paști de trei ori:
“Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase si Sfântă Învierea Ta o lăudăm si slăvim;că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim.
Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui; că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”.
Cea dintâi chemare care se face în această stihiră e chemarea la închinare către Domnul Hristos cel înviat, căci se zice: “Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat”, dar nu rămânem numai la Învierea Domnului, ci știind că prin moartea Sa, Hristos ne-a eliberat de toate piedicile, transformând moartea în “trecere” către viată, avem în vedere si Jertfa Lui mântuitoare cuprinsă în Crucea făcătoare de viată, de vreme ce zicem: “Crucii Tale ne închinăm Hristoase si Sfântă Învierea Ta o lăudăm si o mărim”. De la Hristos cel înviat, gândul ni se îndreaptă spre Hristos cel răstignit. Gândul la Învierea Domnului ne duce la Domnul Hristos care a înviat, iar Învierea Domnului pune în valoare si dă sens sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului. Amândouă acestea le cuprinde Crucea Mântuitorului, căci ea nu înfățișează doar jertfa de bunăvoie a lui Hristos, ci înfățișează deopotrivă si sfânta Sa Înviere, fiind si semn al biruinței prin Înviere. De aceea puțin mai departe citim si rostim: “Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea”. In aceste cuvinte este încă o afirmare si o confirmare a faptului că între Învierea Domnului si Pătimirea Lui există o legătură de nedezlegat, care se pune în evidentă în fata tuturor credincioșilor chemați la închinarea fată de Cel ce a înviat, dar si la considerarea Crucii prin care s-a dat bucurie nouă si la toată lumea. In sfârșit, în această stihiră se mai afirmă încă o dată legătura dintre Înviere si Răstignire, devreme ce se spune: “Totdeauna binecuvântând pe Domnul lăudăm Învierea lui, căci răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”. E bine să se știe si să se retină că stihira la care ne-am referit este rânduit să se rostească la sfintele slujbe în fiecare din cele patruzeci de zile de prăznuire pascală, precum si, cu câteva excepții, în fiecare duminică la slujba Utreniei, nemijlocit după citirea Evangheliei vestitoare a Învierii Domnului Hristos. Desigur aceasta se face cu scopul precis, de a se pune în evidentă legătura dintre Înviere si Jertfă, dintre pătimirea Domnului si biruința Lui prin Înviere.
 nick
avatar
Rang: Administrator


MesajSubiect: Re: Sfintele Paști și Săptămâna luminată, culmea spiritualității ortodoxe Mier Apr 15, 2009 2:37 am  
“In ziua învierii Cuvântul însuși este contemplat”. Toată slujba de Paști si din întreaga Săptămână luminată e pentru credincioși un fericit prilej de a se ști, de a se simți, si de a trăi în prezenta Mântuitorului înviat din morți. Învierea din morți a lui Hristos e evenimentul pe care îl avem în vedere la Paști, nu ca pe un eveniment din trecut, ca pe un eveniment care s-a sfârșit si si-a împlinit rostul, ci ca pe un eveniment prezent si viitor, nu prin repetare ci prin trăirea lui. Învierea lui Hristos la Paști nu e un eveniment de odinioară dintr-un trecut îndepărtat, ci e o realitate adusă până la noi, până în fata noastră, așa cum si Domnul Hristos, biruitorul morții si al iadului este si El în fata noastră, cu toate biruințele Lui. Așa se face că la Paști, conduși de Penticostar, putem spune cuvinte ca acestea:
“Astăzi este mântuirea lumii,că a înviat Hristos ca Cel atotputernic”,
“Să mânecăm cu mânecare adâncă, si în loc de mir cântare să aducem Stăpânului; si să vedem pe Hristos, Soarele Dreptății, tuturor viată răsărind”.
Stând în continuare în fata Domnului Hristos înviat, avem ocazia să-i spunem la slujba bucuriei, prilejuită de prăznuirea Învierii:
“Păzind pecețile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cela ce n-ai stricat cheile Fecioarei cu nașterea Ta, si ne-ai deschis nouă porțile raiului”.
In același sens vorbind mai departe cu Domnul Hristos în ziua prăznuirii Învierii Sale din morți, spunem:
“Mântuitorul meu,ca un Dumnezeu pe Tine însuti de voie aducându-Te Tatălui, jertfă vie si nejertfită, ai înviat pe Adam împreună cu tot neamul, sculându-Te din mormânt”.
Învierea Domnului, chiar si ca eveniment întâmplat în trecut, o avem în vedere, conduși de cântări ca aceasta:
“Venit-au mai înainte de dimineață cele ce au fost cu Maria, si aflând piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger: pentru ce căutați între cei morți ca pe un om, pe Cela ce este întru lumina cea pururea fiitoare? Vedeți giulgiurile cele de îngropare; alergați si propovăduiți lumii că s-a sculat Domnul, omorând moartea; că este Fiul lui Dumnezeu, Carele mântuiește neamul omenesc”.
Tot cam de aceeași factură e si Icosul Paștilor în care se spune:
“Pe Soarele cel mai înainte de soare, Carele a apus oarecând în mormânt, întâmpinatu-L-au către dimineață, căutându-L ca pe o zi, fecioarele Mironosițe, si una către alta strigau: o prietenelor! veniți să ungem cu miresme Trupul cel de viată purtător si îngropat! Trupul carele a înviat pe Adam cel căzut, carele zace în mormânt. Să mergem, să ne grăbim ca si Magii si să ne închinăm si să aducem miruri în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu a fost înfășurat; si să plângem si să strigăm: Stăpâne scoală-Te! Cela ce dai celor căzuți sculare”.[25]
Deși Icosul ne prezintă Învierea Mântuitorului si cele petrecute în legătură cu ea, ca pe ceva de odinioară, scopul lui este să ni-L facă prezent pe Domnul Hristos, iar Învierea Lui să ne-o pună în atenție la vremea prăznuirii si pentru totdeauna ca pe ceva ce ne privește si pe noi, căci s-a întâmplat si pentru noi.


“Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătură a învierii celor adormiți, că devreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si învierea morților, căci precum în Adam toți mor, așa si în Hristos, toți vor învia” (I Corinteni, 15, 20-22). “Paștile sunt un dar, dar si o propunere; la fel precum Învierea lui Lazăr prefigura Învierea lui Hristos, tot așa Învierea Mântuitorului o simbolizează pe aceea a neamului omenesc în veacul viitor”. Slujba de la Paști, printre altele ne stă mărturie si despre faptul că Învierea lui Hristos nu are importantă numai pentru El, ci ea e de mare însemnătate si pentru noi, fiind si o garanție pentru învierea noastră. Hristos a înviat pentru ca si noi să înviem împreună cu El, Cel ce tainic, continuă să moară si să învie în fiecare om căruia i-a îmbrăcat chipul, până la sfârșitul timpurilor. Că Învierea lui Hristos e un fapt real si pentru noi o mărturisim când zicem fiecare ca despre sine însuși:
“Ieri m-am îngropat împreună cu Tine Hristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu; răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine, Însuți împreună mă proslăvește, Mântuitorule, întru împărăția Ta”.
De altfel toate evenimentele legate de Învierea Domnului Hristos, Învierea însăși si toate roadele ei, toate biruințele câte țin de Înviere au urmări binefăcătoare pentru credincioși:
“Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, si celor din morminte viată dăruindu-le”,
zicem noi la Paști, punând accent pe legătura dintre Învierea Domnului si învierea credincioșilor, dintre Învierea Mântuitorului si învierea noastră. Învierea lui Hristos a însemnat deplina Lui biruință “asupra morții si nu doar o dovadă pentru oamenii de pe pământ, că moartea nu înseamnă sfârșitul total al ființei. Ea este anticiparea unei asemenea biruințe si pentru noi, deoarece, chiar dacă sufletele celor drepți se bucură de o fericire după despărțirea de trup, cum s-a bucurat si al lui Iisus, starea lor de separație, arată totuși o știrbire, o descompletare a omului prin moarte, în urma păcatului ereditar. Fericirea la care se duc unele suflete după moarte, n-ar fi posibilă dacă ele n-ar fi destinate învierii, dacă acea stare n-ar fi o anticipare a învierii”. Când prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului, începătura altei vieți veșnice, si când lăudăm pe Pricinuitorul, pe cel Unul binecuvântat, Dumnezeul părinților noștii si preaslăvit noi ne gândim la acestea ca la ceva ce ne privește si pe noi, așa încât Învierea Domnului e si învierea noastră. “Temeiul lumii viitoare, înființat de Iisus Hristos în persoana Sa prin Înviere, stă în legătură cu lumea aceasta si o influențează, pregătindu-o pentru transformarea ei întreagă după chipul Lui. Cealaltă lume aparține prezentului în Iisus Hristos, în ascunsul actual, dar e si o realitate a viitorului”.


"Este dat omului să cunoască în timpul nopții pascale, prin anticipare, viata veacului ce va să vină, să pătrundă în Împărăția Slavei, Împărăția lui Dumnezeu"."Realitatea viitoare a 'acestei zile' a Prusiei veșnice este actualizată în mod simbolic prin realitatea Învierii". Acum “bucuria se revarsă din inimă si luminează întreaga noastră ființă, corpul nostru este ușor, mintea noastră recunoscătoare si bucuroasă”.Fiind cu luare aminte la textele de slujbă de la Paști, constatăm de la bun început căbucuria Învierii e învăluită în lumină, că lumina si bucuria apar adeseori împreună, deoarece Hristos Însuși este lumină, libertate, bucurie, plenitudine de viată. El este realitatea prin excelentă de la Care provin toate acestea.
“Acum toate de lumină s-au umplut: cerul si pământul si cele dedesupt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru care s-a întărit “,[35]
glăsuiește una din stihirile din canonul de slujbă de la Paști si împreună cu ea si alte cântări ne spun același lucru.
“Să ne apropiem de Hristos, Carele a ieșit din mormânt, ca de un mire si să prăznuim, cei ce suntem purtători de lumină, cu cetele iubitoare de praznice, Paștile lui Dumnezeu cele mântuitoare”.[36]
Prin irmosul cântării a noua o invităm si pe Maica Domnului să ia parte la bucuria noastră, la bucuria Învierii:
“Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime că slava Domnului peste tine a răsărit; dănțuiește acum si te bucură Sioane; iară tu Curată, Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru Învierea Celui născut al tău”.
La o astfel de lumină unită cu bucurie suntem chemați credincioșii la Paști, căci se spune:
“Ziua Învierii, popoare să ne luminăm! Paștile Domnului, Paștile! că din moarte la viată, si de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruință”.[38]
“Prin Cruce bucuria a penetrat întreaga lume”, dar ca să putem vedea si înțelege bucuria, si să avem parte de lumina unită cu ea, este necesar să ne curățim simțirile, după cuvântul care zice:
“Să ne curățim simțirile, si să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumina Învierii; si cântându-I cântare de biruință, luminat să-L auzim zicând: Bucurați-vă”!
In lumina unor astfel de gânduri înțelegem, gândim si trăim, cele ce ni se pun înainte prin stihira ce zice:
“Cerurile după cuviință să se veselească si pământul să se bucure si să prăznuiască toată lumea cea văzută si cea nevăzută; că a înviat Hristos, veselia cea veșnică”.
Așa este la Paști, așa este în toată Săptămâna luminată în raiul anului bisericesc, când prăznuim Paștile cele veșnice si ne gândim la ziua cea neînserată, raportându-ne la Hristos, veselia cea veșnică.


Lumina Învierii Domnului Hristos si toate bucuriile ce țin de ea sunt firești si de sine înțelese în ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm si să ne veselim într-însa. Cu toate acestea la slujba de Paști ni se fac si niște chemări speciale dându-ni-se si unele îndemnuri înmulțitoare de bucurie si întăritoare de suflete. Ne sunt cunoscute tuturor cuvintele de chemare:
“Veniți să bem băutură nouă, făcută cu minune, nu din piatră stearpă, ci din mormântul lui Hristos, carele a izvorât izvorul nestricăciunii, întru carele ne întărim”.
O invitație asemănătoare ni se face la slujba de Paști când ni se spune:
“Veniți în ziua cea vestită a Învierii, să ne împărtășim din rodul cel nou al vitei, din dumnezeiască veselie, si din Împărăția lui Hristos, lăudându-L pe Dânsul, ca pe un Dumnezeu în veci”.
Tot aici pot fi amintite si îndemnuri ca: “Popoare să ne luminăm”, sau “Să ne curățim simțirile si să vedem pe Hristos”, ori “Să mânecăm cu mânecare adâncă si în loc de mir cântare să aducem Stăpânului”, sau “Să ne apropiem purtători de lumină de Hristos”, care pot fi socotite si ca îndemnuri si chemări ce ni se fac la Paști pentru Paști.


Slujba de Paști si din toată Săptămâna luminată reprezintă gândirea, simțirea si peste tot trăirea cea mai înaltă pe care o cunoaște Biserica Ortodoxă. Ortodoxia în cea mai înaltă cotă a ei se cuprinde si se manifestă în slujba de la Paști si din toată Săptămâna luminată. Slujba de la Paști cu toate implicațiile ei în gândirea si trăirea ortodoxă este culmea spiritualității ortodoxe. In acest cadru pregătit de rânduielile de slujbă ale Triodului, credincioșii ortodocși se întâlnesc cu Domnul Hristos cel înviat, cu biruitorul morții si al iadului, cu Cel ce a călcat cu moartea pe moarte. La slujba de la Paști avem în câmpul cunoștinței noastre pe Domnul Hristos “Veselia cea veșnică”, “Soarele dreptății”, pe “Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare”, “Izvorul nestricăciunii”, “Lumina cea fără de ani”[. La slujba de la Paști prăznuim “Paștile cele de taină”, “Paștile cele curățitoare”, “Paștile cele veșnice”\, “Paștile care au deschis nouă ușile raiului”, pe Hristos însuși, “Paștile cele mari si prea sfințite”, “Paștile cele ce sfințesc pe toți credincioșii”, preînchipuim prăznuirea cea din veșnicie, din “ziua cea neînserată” a Mântuitorului nostru. Fiind o anticipare a prăznuirii din împărăția lui Dumnezeu, slujba de la Paști, cu toate ale ei, este culmea spiritualității ortodoxe. Ea însă, nu este si nu rămâne singura modalitate de manifestare a credinței si vieții ortodoxe, nu este si nu rămâne singurul chip de spiritualitate ortodoxă, ci doar cea mai înaltă culme a acestei spiritualități, precedată si urmată de celelalte moduri de spiritualitate, legate de diferitele evenimente sărbătorite în cadrul Bisericii noastre Ortodoxe de-a lungul unui an bisericesc. In cuprinsul unui an bisericesc, numai o săptămână este Săptămâna luminată, numai Paștile sunt Paști, numai spiritualitatea de Paști e culmea spiritualității ortodoxe. Dar acestea nu pot exista nici ca gândire, nici ca trăire fără celelalte chipuri de gândire si de manifestare a evlaviei ortodoxe, câte mai sunt pe parcursul unui an bisericesc. Dacă ar zice cineva, cum a zis Sfântul Apostol Petru pe muntele Schimbării la Fată: “Bine este nouă a fi aici” [60], într-adevăr, este bine să fim aici, în acest cadru sărbătoresc de la Paști. Insă numai trăind toate momentele care țin de mântuire, putem nădăjdui să participăm la trăirea si la bucuria de la Paști. E drept că Învierea Domnului Hristos se prăznuiește într-un anumit fel, doar cu câteva excepții, în fiecare duminică, fiecare duminică fiind si o trăire si o prăznuire de Paști, dar Paștile sunt o sărbătoare unică între alte sărbători, iar spiritualitatea de la Paști e unică între alte chipuri de spiritualitate ortodoxă. In cadrul Penticostarului sunt mai multe chipuri de slujbă, legate de mai multe sărbători, iar slujbele ce se fac în această perioadă aduc în viata credincioșilor gânduri, simțiri si trăiri potrivite cu evenimentele sărbătorite. Slujbele sfinte din vremea Penticostarului sunt întrupări ale rânduielilor de slujbă corespunzătoare cu evenimentele de mântuire sărbătorite, iar trăirea ortodoxă pe temeiul sfintelor slujbe, trăirea evenimentelor sărbătorite, este o întrupare în om a sfintelor slujbe care aduc în actualitatea credincioșilor evenimentele care se sărbătoresc.
Să luăm aminte: Spiritualitatea ortodoxă cea cu multe chipuri are în centrul ei spiritualitatea Sfintelor Paști, care este si rămâne culmea spiritualității ortodoxe, dar aceasta numai pentru că există si alte chipuri de spiritualitate ortodoxă, alte chipuri de evlavie în Ortodoxie. Paștile au deschis nouă ușile raiului, iar celelalte sărbători ne deschid calea către Paști si către Paștile cele veșnice.
 Continut sponsorizat
Rang:


MesajSubiect: Re: Sfintele Paști și Săptămâna luminată, culmea spiritualității ortodoxe  

*Scrie romaneste
*Sterg mesajele inutile sau scrise cu CAPS
*Nu fa spam
*Linkurile relevante în context sunt binevenite.

Transferul se face din contul dumnevoastra de Paypal




Copyright © 2008-2014 Forumul Andrei. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii
Aspect creat si codat de Alexandru Miron & Nick

.